jump to navigation

Hai să dăm mână cu mână… și să reeducăm ce mai putem / ce-a mai ramas! 17/03/2017

Posted by Mosu' in Fără categorie.
add a comment

Educatie Europeana si date personale

Pamfletul schiopului alergator sau al orbului in tara chiorilor socializatiSau era invers?

Sa spunem ca era odata un imparat in tara alergatorilor chiori socializati. Stia multe dar era orb la toate. Alerga mai mult ca toti dar stand pe loc, pentru a nu se clinti scaunul de sub el. Nu era un imparat mare sau vestit, erau altii mai stapani si mai sociali. Domnea peste chiorii lui cu mana de fier, stiind ca ei vad doar ce vor si , daca se preface ca ii consulta la sentiment, acestia vor accepta din inertie schimbarile minimale, formale, inutile, sugerate sforaitor fara a vedea realitatea.

Fiind o poveste va asteptati la o pilda, nu? Hai sa o spunem acum, pentru ca ei traiesc deja fericiti cu urmasii lor de dupa evenimentele care trebuiau sa insemne schimbare si au fost de fapt inlocuirea pumnului si batei cu haturile si ochelarii de cal denumite mai nou butoane „imi place”, „nu imi place”, „partajeaza” si „izgoneste”. Si au fugit care unde au vazut cu ochiul si au trait fericiti in diaspora, unde de fapt se vanau demult datele lor personale.

Un chior mai rasarit s-a trezit sa vorbeasca intr-o limba corecta si sa spuna adevaruri despre ochelarii orbului, despre prietenii sai sau despre pantofii sport ai schiopilor. Ajutat de un schiop care intelegea sa se exprime in aceeasi limba, a incercat sa dea educatiei un scop bazat pe principii, sa arate ca toti sunt speciali, de la ultimul pana la primul si a continuat sa faca asta, cu erorile umane inerente, pana a fost lasat in datele lui personale. Si schiopul a avut aceeasi soarta, cica nu putea tine pasul cu nevoile contemporane, asumate pe baza continuturilor sertaraselor trase de unde si cand trebuie de oamenii potriviti.

Pentru ca exista multi care nu inteleg, de fapt exact cine ar trebui, detaliez un pic: ajutoarele vin de unde nu te astepti si multi chiori mai destepti sunt ingropati birocratic unde trebuie, cu semn deasupra ca sa fie dezgropati la nevoie pentru a salva posteriorul imparatesc prin dirijare controlata de cine stie cati. S-au gasit alti chiori mai cu mot, parveniti ai manuitorilor de date personale, bisnitari de date si prieteni, care au acceptat sa linga zonele neiluminate ale imparatelului erijandu-se in atoatestiutori cand de fapt au ramas politruci, de vanzare cui da mai mult.

Peste toata harmalaia au venit persoane analitice, desemnate ca avand experienta de organe competente la nivel international, sa le spuna chiorilor ca nu au viziune, ca banul face diferenta intre lumea lor reala si cea virtuala in care cartea face si desface doar daca muschiul lor vrea asta! Un gest simbolic pentru unii chiori, un pas urias pentru altii care castiga intr-un an cat toti chiorii alergatori nesocializati in sapte. Chiorii coltosi sociali, cum mai sunt cunoscuti, nu mai alearga asa de mult, sunt schiopi de forma si  primesc beneficii pentru a sta degeaba, deoparte. Orbul sef se face ca nu vede si ca se conformeaza unor interese nationale supreme, numai ca n-a precizat daca e vorba de natiunea lui!

Paradigma e destul de clara dar, ca in orice sistem de educatie corect, nu trebuie manjita politic pentru ca nimic din cele scrise nu are legatura cu asta. Ce modeleaza intelectul chiorilor sociali alergatori sau nealergatori sau imparatia crezuta personala nu e treaba noastra dar consecintele se vad zilnic, copiii chiorilor vazand cu ambii ochi ca au ambele picioare valide si pot fugi departe ingropand sansele urmasilor si lasandu-i pe cei inchipuiti sa se bata pe resurse si pe chiori sa traiasca in lumina falsa a virtualului in care pot fi imparati pentru cate 15 minute.

Cine are urechi de auzit sa auda, cine are creier de inteles sa inteleaga!

 

 

 

….să-nvârtim educația română! (pamflet- toate-s noi și vechi sunt toate! )

După ce am avut nenorocul să urmăresc știrile sforăitoare despre noua idee de refacere a Legii Educției Naționale prin ”colaborarea” (sic!) dintre forțele care contează, am căzut din lac în puț urmărind o altă emisiune despre omul nou (stil multilateral dezvoltat) care este un exemplu pentru clasa muncitoare a educatorilor tălpași. Coroborând ultimele noutăți cu vechiul articol (publicat!!!) despre erorile legii aflate în dezbaterea dansată un pas înainte și doi înapoi rezultă structura unui dezastru.

Urmarea promisă :

IATĂ CĂ URMEAZĂ

Am spus de mai multe ori că totul se face cu un formalism si o nerușinare care frizează ridicolul dacă scopurile urmărite nu ar fi transparente: câștigarea ciolanului proaspăt și zemos!  Acum se spurcă și o comunitate care face pe bune educație în țara noastră și care nu ar trebui să se lase atrasă în hățișurile suburbane ale . Cică are loc la București, cu surle și trâmbițe minore (de, să audă doar cine trebuie!), un sfat național denumit și conferință pentru un trib de oameni vajnici și , în general, puțin interesat de alte alea. Necazul e că ar fi prima în care se promovează discriminarea și segregarea pe criterii obscure dar în mare legate de proverbele ”fă-te frate cu ****** până treci puntea ” sau ”corb la corb nu-și scoate ochii” . Ideea ar fi bună dacă , după practica uzuală la orice conferință, s-ar asigura o participare universală, adică dreptul fundamental de a participa sau nu, nelegată de interacțiunea cu o anumită parte anatomică a decidenților. Adică vezi pe cine chemi că nu trebuie să fie mai deștept ca noi și nici să nu-și permită să sesizeze problemele reale sau, doamne ferește, să le facă publice. Dar oameni buni au fost numiți ca să rezolve problemele de acest gen și ghici cum va veni Scufița Roșie în gura lupului (pardon, a expertului): pai din zone defavorizate (unii) sau din zone cu expertiză maximă(alții) nu vin decât cei avizați care știu deja ce vor spune și cei care pot spune doar ”maaaamă ce frumos, ce bine, cât de cald , am văzut și eu Bucureștiul pe banii fraierilor etc” . Cu experții n-am treabă, doar că nu pricep ce nevoie e de baza frackingului sau o groază de auxiliare propuse și neaprobate sau inutile din cauza resurselor materiale inexistente din școli sau din cauza lipsei de timp plătit pentru implementarea lor. Plângem cu lacrimi de crocodil/aligator/caiman/gavial după pielea ursului din pădure și punctăm cheltuirea unor resurse mult mai bine de folosit pentru școlile noastre. Și cu prioritatea acordată recuperării handicapurilor uităm că nu trebuie să ținem în loc iepurii bine dopați și să încercăm să-i momim cu vise și două ciocolate cu rom ci trebuie să îi convingem că au și ei loc printre vulpile berce ale tranziției perpetue, care vor fi promovate să-și caute ce au pierdut și vor lăsa locul unei culturi de calitate și unei educații pentru cultură și nu în pofida ei!

Problema e că Lupul și-a atins scopul, Scufița Roșie e la el în stomac, așteptând doar vânătorul din timp in timp să o scoată la vedere cu buletinul, pentru o nouă rundă de cules roadele din pădure (cât mai are de unde culege!). Au trecut anii dar Scufițele știu să se conserve bine și sunt răbdătoare din fire , ba chiar pot trece de la un Lup la altul fără multe probleme de conștiință, doar să aibă coșulețul garantat plin.

După dezbateri de formă, promisiuni fără conținut și forme fără fond urmează conferințe de formă și apoi formă fără conținut, în numele lipsei de educație jucate la alba-neagra. Păcat pentru comunitatea implicată pe hârtii! Toate pentru ca să se ascundă facerea de nimic sub preșul foarte scump de la gura viitorului nostru, într-un mod care seamănă cu hainele cele noi ale împăratului. Repetăm, până când se pun baze reale fundamentate economic nu pe banii nostri ci pe fonduri oficiale consistente , nu va fi niciun progres real in educație ci doar cârpeli stângace pe genunche nesigur. Și nu merge să cerem orice fără să plătim din moment ce ni se cer bani în avans pentru o groază de țepe, mai dihai ca ale lui Vlad. Vom continua după ce vom auzi ecoul, acum probabil se va cere un alt termen pentru reconsultari si corelarea discuțiilor cu prințipurile absolute dictate anterior și transcrise cu mâna tremurândă sub pologul din palat de scribi cu sabia la gâtlej. Și anul viitor se va ști cu exactitate că mai e nevoie de timp ca să se pună totul pe roate așa cum zice cine vrea și poate.

 

 

Să vedem despre ce e vorba, nu vreau să lungesc chinul. Oameni importanți, după buget calificați, au decis că doar înalții conducători pot decide conținutul de succes al legii educației ca și pe cel al curriculum-ului astfel încât tălpașii cu experiență directă sunt ”doar” consultați ulterior aruncării deșeurilor în piața publică. Să nu neglijăm aportul Academiei Române, singura organizație cu adevărat competentă dar din păcate ancorată în trecut și cu o poziție publicată destul de reticentă. Aportul poate fi considerabil dacă se acceptă consultarea anterioară a actorilor educaționali, nereferindu-mă aici la consultarea română needucată prin furt de adrese și telefoane astfel încât unii poate nici nu știu că sunt parte a unui studiu iar alții merg precum oile la numărat de către insomniaci. Se pierde timp între alegeri și astfel lumea poate spune că se muncește! Și totul va fi bine, roz, pufos, calm și prosper!

Situația este similară tinerilor frumoși și păcăliți că sunt liberi care salvează România pentru că realitatea e că, în afară de cartilaginoșii care n-au de ales, valorile reale își urmează calea, indiferente la modul în care, precum burii în Africa, sunt considerați mereu produse de succes ale sistemului. După ce trece euforia momentului analiza rece a situației de fapt conduce la ideea corectă:  nu trebuie reformați educatorii fără a începe cu partea împuțită a peștelui, nu trebuie formați reformați și deformați aceștia judecându-i din perspectiva unui sistem de referință din altă dimensiune, deformat de interese private .

Eliminați cangrena care permite distrugerea capacităților și promovarea pilelor, testați extern capetele stricate și astfel eliminați posibilitatea evaluării incorecte, dați legile răspunderii reale ale miniștrilor și funcționarilor publici pentru a elimina abuzurile și veleitățile personale ale îmbătrâniților scaunelor tapițate și apoi gândiți-vă(dacă mai rămâne careva pe oriunde) să vă raportați la cei care vor să educe și să fie educați. Pentru ceilalți, vechiturile decidente pot să reinventeze școlile muncitorești și eventual, după cum spunea poporul sub diferite forme, să descopere ața care taie mămăliga!

Creativitatea este caracteristică educatorilor, care nu trebuie să uite că au fost și ei elevi care în mod creativ folosesc orice mijloace de plagiat incipient, electronic sau nu, pentru netezirea căii minimei rezistențe. Asta dacă nu au pe cineva care să le netezească dinainte această cale. Creativitatea nativă a fost mereu ucisă de ciocanul birocrației și, recent, aud că un judecător a introdus educatorii creativi pe lista funcționarilor publici. O fi în alt context dar precedentul rămâne… și când mă gândesc la boacănele unor alte capete rămân perplex.

Tema e din nou recentă și va fi continuată în funcție de vreme… așteptați, puțintică răbdare și…VA URMA!

 

 

Reclame

Butonul de Dislike 10/03/2017

Posted by Mosu' in Astronomie, Educatie, Fizică, Olimpiade de astronomie.
add a comment

sau Gâlceava rețelelor cu Lumea reală (un pamflet anti – grobian și nu contra rețelelor)

Se pare că și la noi se testează un asemenea buton!

Se aude că ideea a venit de la autostrăzi, care au deja instalat așa ceva! Se depășesc 2 cm pe an? Bzzz și alunecă terenul!

Bine ar fi ca Securitatea lui Ceaușescu să fi instalat așa ceva în loc de microfoane! Bzzz, apăsa omul în caz că observa ceva ce nu-i cădea bine, veneau gealații și rezolvau situația! Îi bătea vecinul la ușă? Bzzz, două gorile îl luau pe sus și se rezolva problema spațiului personal! Bâzîia de prea multe ori? Veneau cu duba și, după ce montau al doilea buton (ghiciți de ce!), dispărea omul la reeducare pentru că era un grobian, un nesimțit care nu respecta dreptul la liniște sau pur și simplu pentru că era dependent ilegal de Bzzz!

Acum nu mai merge așa! Poți să bîzîi cât vrei, poate doar ”agenturli străini” să te asculte! Și ”hakării” care nu sunt cine credem noi! Dar oamenii nu mai dispar la reeducare pentru că nu mai e nevoie, la media IQ-ului conducător! Șobolani de toate culorile, nediscriminați, cu neuronii diseminați printre aburii moderni ai ifoselor personale, folosesc cu încredere noua opțiune crezând că se vor întoarce vremurile bune în care va exista cineva care să le asculte bâzîitul și să aprecieze calitatea și durata înfigerii degetelor lor maculate în mîzga butonului nou înființat.

A, am ghicit, noul buton testează reacțiile oamenilor care beneficiază de Bzzz-ul grobianului! Corect, e bine de știut deși descoperirea unei metode de studiu o face inutilă pentru testarea grupului țintă care a descoperit-o! Și dacă doar simulăm un Bzzz? Câinii lui Pavlov știau ceva despre asta! Salivația abundentă a șobolanilor nesimțiți care nu au alt dumnezeu decât rețeaua de interese și butonul său de dislike este un reflex dobândit după ani întregi de lipsă de educție reală și influențe securistoide. Și ce frumos e să-ți asumi în rețea rolul de judecător la adăpostul furtului de identitate sau prin anonimatul unui buton care îți oferă o putere iluzorie și aduce bani altora, păpușarilor care știu să folosească și cel mai mic Bzzz!

Se poate inventa și Bzzz-ul autolaudativ, un buton de Dislike pentru spargerea obișnuinței de a da un Dislike comun, de toate zilele, după o trezire greoaie atunci când grobianul a folosit noaptea pentru a urmări toate lucrurile bune ce pot fi mânjite cu Dislike: felicitări? Dislike! Ia nu mai felicita online și susține poșta pentru că mâncătorii de lipici și-au pierdut slujbele! Rezultate? Dislike! Ce, mi-au adus mie ceva bun în afară de cartoane, de alții nu-mi pasă, doar să nu fie mai buni ca mine!  Pe cine ”se” laudă în acest fel? Pe orice șobolan care se simte tare bun doar dacă îi mânjește pe alții după ce și-a înecat mintea  în aburii propriei suficiențe, eventual fiind încurajat de șobolanii vecini din clan, de aceeași teapă cu tot neamul său. Ce păcat că nu se mai practică purificarea în loc de acest buton conectat la orice hipotalamus de șobolan care se crede alb deși e negru de ură și invidie ca monștrii lui Cellini! În sens pozitiv s-ar putea imagina doar Dislike la Dislike sau Dislike în anulare!

Noul grobian a inventat Dislike-ul pe la spate în spațiul public! Ca să-și acopere mizeria de familie a inventat situații aparent reale astfel încât o acțiune corectă să apară mânjită pentru că protecția găștii sau a membrilor de familie valorează mai mult decât etica profesională. Ce mai contează că, avându-l pe Dumnezeu pe buze, păcătuiește pentru a se proteja? Dislike personal nu există iar oglinzile din casă au fost acoperite pentru ca nu cumva o fantomă să îi dea Dislike!

Poate vom vedea acest buton apărând pentru toate funcțiile publice! Un Bzzz și dispar, nu mai e nevoie de miting sau de alegeri! Și ce înghesuială trebuie să fie în iad după o asemenea răfuială pentru că nu au decât un buton și trebuie să treci prin ceaun pentru a-l apăsa!

Dislikes iacta est, urbi et orbi!

 

 

 

 

 

Educatia in schimbare „manageriala” 18/01/2017

Posted by Mosu' in Educatie.
add a comment

Să începem acest pamflet în spiritul clasic, forțat de împrejurări…

Nu se poate, doamne ferește, să observăm ceva incorect, incomplet (sau care îngrașă!) pentru că nu e voie. Dacă totuși observăm, e de rău dacă spunem pentru că se poate dovedi că am observat ceva care nici nu există în viziunea multilateral dezvoltată a oamenilor ”noii” societăți(!).

Contează abuzul în funcție? Nu, decât doar dacă ești fraier și îl lași fără sesizare în instanță! Recompensa este avansarea în funcție de director printr-un așa zis concurs fără nicio perspectivă de verificare medicală, morală sau managerială a candidaților datorită testelor fără control extern al calității și fără o verificare a unor experți fără legătură cu sistemul. S-a dat liber la sintagma ”experții experților” iar erorile nu pot aparine decât celor care își fac în mod profesionist datoria.

Contează injuriile, amenințările, proasta creștere sau clasica mitocănie? Nu, mai ales dacă niște consilieri juridici plătiți din banul public nu sunt în stare să observe încălcări ale legii iar ocluzia lor vizuală permite promovarea incompetenței în interes personal.

Ce-ar fi ca, brusc, să existe o schimbare prin care toți funcționarii publici, toți bugetarii de fapt, să fie reanalizați pe baze de competență și asumare a răspunderii? Buturuga mică să răstoarne geopolitica? Nu, mai e puțin până la pensie și apoi potopul, de parcă Noe ar fi putut fi perpetuat în interesul public.

Credeți că aveți probleme iar reforma le poate elimina? Poate vă interesează cui prodest rephormae! Aici există doar interese și, din loc în loc, o oază de inteligență care răzbate cu greu din năclăiala publică și care , cu ajutorul potrivit, poate să se integreze în absolut sau să dispară în cerurile ambigue ale statului.

Așteptăm legi ale răspunderii. Așteptăm normative și cerințe clare, nu primari cu pretinse puteri supranaturale care să decidă în probleme care nu țin de competența lor. Așteptăm corectitudine de la haita celor crescuți la sânul otrăvit al colectivității celor care nu cuvântă dar șopârlesc meticând carbosul fit și lasă o dâră de aparență pentru ca gloata să creadă că a prins ideea. O mizerie este ridicată la rang suprem prin simplul efort de a nu dori să se facă nimic. Dar nimic se găsește din belșug în zona lăsată plebei, cu o mărire anuală ce dublează anual valoarea inițială.

Așteptăm orice dar suntem uimiți când observăm că vine doar o boare care ne arată că așteptăm ceva ce trece prin alte părți. Și mai așteptăm încă pentru că asta am fost învățați să facem. Și știm ce să așteptăm dar nu ne dăm seama că, după o boare umedă de înviorare, urmează potopul unei noi serii de așteptări.

Un final neașteptat este revelația permanentei schimbări în sensul menținerii capului plecat sub sabie sau din cauza durerilor inerente așteptatului cronic. Și atunci când observăm ceea ce nu ni se dă voie să observăm ne dăm seama că a sosit vremea să ne luăm rămas bun de la orice speranță de mai bine, de la orice idee de schimbare în alt sens decât pentru asigurarea supraviețuirii .

Cine are nevoie de manageri otrăviți? Toate merg într-un sens sau altul prin efortul indolent al unor indivizi care s-au ales pentru a permanentiza așteptatul public. Efort imens ce trebuie plătit ca atare, ceea ce se întâmplă în realitate prin metoda Maradona bugetară dar și prin viața și viitorul urmașilor noștri.

Chiar vă convine să vă amanetați urmașii? Aveți credința că vă permiteți să așteptați să vedeți ce se întâmplă sau vă imaginați că veți fi veșnici și în stare să îi monitorizați fără să presupuneți că veți cerși o lingură de apă când veți purta din nou pamperși? Dacă veți mai fi conștienți de existența lor  încercați să dați mereu înapoi ce e mai bun și să stabiliți astfel clar modul în care doriți să vă fie tratat posteriorul în viitor.

Revenim la subiect prin concluzie: am cântat și am dansat, plata e la nașul din capul mesei, meselor de fapt. Problema e că degeaba știm cui plătește dacă are examen de manager și patalama pe măsură. Am avut șansa să ne ridicăm și să ne alegem sala, orchestra și muzica. Cine-o face ca noi, ca noi să pățească!

Șuncă groasă pe obraz 20/04/2016

Posted by Mosu' in Fără categorie.
2 comments

Motto: Finalul e mereu un inceput!

Nu exista circumstante atenuante, doar insotitor/pregatitor si un fel de sponsor e rasplata pentru know-how si munca solicitata, depusa inainte si in timpul ONAA 2016. Pentru ca se poate si le este permis, pentru ca legile tarii nu li se aplica, pentru ca termenul de coleg se aplica doar pe linie de partid. Din fericire elevii si parintii vad si cunosc mai bine situatia, apreciind calitatea muncii depuse de fiecare din organizatori! Ma gandesc si la situatia in care o eleva care se simtea rau a fost luata cu salvarea (a fost o indispozitie de moment), dar initial nici nu s-a gandit sa se adreseze comisiei, ci persoanei pe care o cunostea de pe plan local!

Cum credeți că puteți mulțumi unei gazde care  se chinuie să creeze bune condiții pentru desfășurarea unei activități oficiale ?

O sugestie vine de la ”prietenii” din comisia nationala a Olimpiadei, care își arogă calități oficiale impunand atributiile comisiei locale (ce profesori să stea în școală și când) pe motive inchipuite: faceți la fel și spuneți gazdelor unde vreți să călcați cu bocancii, ce să vă dea la masă și pe cine să invite în casa lor!

Culmea tupeului unor oameni care au fost în Comisia Centrală având elevi în concurs și permițând același lucru la alte ediții (pentru că nu au putut trece peste decizia unor gazde mai hotărâte) este că au eliminat temporar organizatori care știau ce să facă; deși prezența cadrelor cu elevi in concurs nu e corectă și nici dorită ÎN TIMPUL desfășurării probelor și în locațiile în care se desfășoară evaluarea elevilor, acești indivizi autosuficienți nu par să știe că tot ce fac organizatorii este să asigure (pe banii și timpul lor!!!) buna desfășurare a activităților, organizarea supravegherii, comunicarea între responsabili și asistenți, repartizarea dosarelor și sălilor în care vor sta elevii, NIMIC din ceea ce ar împiedica onor Comisia Centrală să-și facă ceea ce trebuie să-și facă. Singurul scop rămâne eliminarea din raza vizuală a unor ”dușmani” care nu le permiteau să facă ceea ce nu trebuie făcut, pentru că încă se mai găsesc membri ai Comisiei Naționale care au elevi în concurs!!!

Oricum cei blocați temporar au făcut deja parțial ce trebuiau să facă iar acum personalul care trebuie să realizeze aceleași sarcini este redus. Dacă oaspeții o întorc ”ca la Ploiești” nu înseamnă decât că își expun secțiunea tip chiștoc a obrazului personal publicului care, din păcate , cunoaște ”calitățile”celor care au perpetuat erori serioase. Vina aparține oricum celor care permit astfel de comportamente, ca să nu spun celor care încurajează astfel de comportamente.

Apreciez din ce în ce mai mult alte județe în care aceste probleme nu s-au întâmplat, unde nimeni nu s-ar fi gândit măcar să asculte asemenea inepții.

[Un pas lateral totusi, pana la proba contrarie: sa acordam circumstanta neintelegerii si sa vedem ce statut ramane, daca este cel de organizator interzis doar la probe este oarecum normal, daca se induce ideea de insotitor e o absurditate, daca ramane asa cum am spus este tipic. ]- Nu mai e cazul, proba contrarie exista! 

Comentariu la articolul de la http://www.agerpres.ro/social/2016/03/29/ligia-deca-proiectul-romania-educata-isi-propune-sa-avem-o-idee-inspre-ce-ne-indreptam-in-sistemul-de-educatie-13-56-07?ref=yfp 29/03/2016

Posted by Mosu' in Fără categorie.
2 comments

Am gasit un articol / comunicat de presa la adresa din titlu. Ca sa fim lamuriti, am avut experiente neplacute cu disparitia unor comentarii complet lipsite de elemente inadecvate publicarii (deci fara motiv) si postez aici raspunsul:

Daca doriti sa schimbati in bine educatia, acum si nu la calendele grecesti, atunci aveti curajul sa dovediti modul in care ascultati pasurile dascalilor si sa obtineti ce doriti prin eliminarea abuzurilor care inca perturba sistemul mai mult decat planurile cadru, abuzuri si discriminari sesizate dar nerezolvate de ani de zile. Va intereseaza ca nu avem regulamente actualizate si la timp inaintea olimpiadelor scolare? Ce masuri luati daca nu se respecta reguli de bun simt in detrimentul elevilor? Dar  daca  aflati ca olimpicii Romaniei din 2011 sunt discriminati si nu s-a facut nimic pana acum? Sau considerati ca un dascal nu este egal cu un dascal prin simplul fapt ca niste criterii oficiale de evaluare a performantei nu sunt unice la nivel de tara? Stiti de cate ori a plecat fiecare dascal in vacanta  si de cate ori concediul din vara a fost efectuat integral fara rechemari pentru corigente sau examene nationale? Pana confirmati, pana vedem si noi cine sunt asa-zisii specialisti, la orizont nu se observa interesul educatiei nationale ci doar ceata alegerilor!

Cui prodest?

De ce și Astronomia trebuie depolitizată 22/03/2016

Posted by Mosu' in Astronomie, Educatie, Olimpiade de astronomie, ONAA 2016.
1 comment so far

Pamflet: O poveste cu minidictatori

Motto: ”Puterea e o chestie fragilă, nu suportă sfidare” (Sin City 2)

Anul trecut a avut loc, la Buzău, un eveniment obișnuit pentru noi,  ONAA 2015. Binișor și pe tăcute administrarea jenantă a  OJAA/ONAA 2015  combinată cu teste eronate în conținut și barem au dus la modificarea parțială a scalei de valori și un rezultant mai slab decât era normal al foștilor elevi olimpici (culmea e ca același lucru s-a repetat la lotul lărgit, unde nu au fost erori de conținut dar alegerile profesorilor pregătitori și a nivelului testelor au condus la rezultate mai slabe la IOAA și IAO).

Probabil deoarece nu era făcut destul rău, elevii ”republicii” au fost lipsiți în mod oficial de sprijinul declarat din fiecare an și ”anexați” unui profesor fără experiență, trimis prin sintagma ”asta e decizia mea” ca profesor însoțitor. Ce a urmat ? O interferență imensă în programul elevilor, prin impunerea prezenței însoțitorului ( și a elevului!!!) în camera fetelor până la miezul nopții de dinaintea probei teoretice, plângeri nerezolvate la oficialități până la 1 noaptea și un rezultat mai slab decât de obicei la ONAA pentru lotul nostru. Lucru trecut ușor cu vederea precum și musca de pe căciula cu susținere la ”vârful” național de atunci și de acum. Cui îi pasă? Am fost, n-au fost probleme, gata! Și ce, dacă la Inter n-au fost selectați elevi de reală valoare, nu putem face și noi același lucru? Ce dacă promovăm elevi care insultă profesorii în mod public și noi nu facem nimic altceva decât să-i insultăm și noi prin marginalizarea lor  și minimizarea contribuției , astfel încât să iasă doar ”crema” comunistă în evidență  prin rezultate de ”excepție” și inițiative ”muncitorești”.

Dar înverșunarea și dorința de parvenire (că rezultate la fizică n-au cu elevii personali în ultima vreme !) umflă mușchii și nu numai ca nu se renunță la serviciile cu defecte ci se promovează persoana, invidia crescând probabil după recompensele primite de cei care meritau și nu de cei cu proptele. Astfel se regăsesc în funcții cheie personaje care n-aveau ce căuta acolo din moment ce regulamentele o interzic și puteau afecta rezultatele iar influența unor persoane orizontale a arătat probabil exact acest lucru în ceea ce urmează. Adică olimpiadele din 2016, în care miza e mare: promovarea celor despre care vorbeam în 2013 în detrimentul celor care muncesc cu adevărat și promovarea inițiativelor private. Astfel se observă și motivul amânării organizării ONAA 2016 la Craiova și a blocării unor proiecte pentru elevi incă din 2013-2014: trebuie promovate alte organisme, care să preia munca depusă de elevii noștri pe același principiu folosit în trecut: ți-am dat o carte-înseamnă că ai făcut pregătire cu mine! Între timp a trecut cu noroc și IOAA 2014 Suceava, unde organizarea de excepție putea fi umbrită de calitatea slabă a unor evaluatori aleși (nu selectați!), aceiași care se pretind azi mari cunoscători ai OAA , aleși în detrimentul unor experți adevărați care au fost ”lăsați la vatră”. Bun , să lăsăm asta deoarece represiunea de la nivel înalt se poate regăsi în ziarele locale din zona controlată de alți colegi protejați ai ”vârfurilor” și o puteți accesa când doriți.

Să revenim: in 2015-2016 lucrurile păreau că intră în nomalitatea din ”republică”, cezarul își primea drepturile și trebuia să fie mulțumit…. dar nu, de ce să nu fie dictatură și la OAA? Ce trebuie regulament, legi, criterii etc când putem să substituim totul cu ”așa este voia mea!”?. Transformăm olimpiada în asistență socială pentru cei care au nevoie de ceva în detrimentul interesului elevului care chiar are perspectivă și trimitem la ONAA pe cine vrem chiar dacă elevii au alt profesor care îi pregătește și în care au încredere. Nu vreți nici așa? Atunci o facem și mai și, degeaba luați voi punctaje și realizăm un clasament pe baza căruia ar fi trebuit să mergeți mai departe, că peste câteva zile ”Deus ex machina”  va hotărâ cine vor fi ”aleșii”, pentru că nu le pot spune ”câștigători” oricât m-aș strădui. Din rezultatele oficiale se observă că nu există nicio regulă  legală prin care să fie selectat lotul județelor! Astfel nici măcar regulamentul specific din 2012 , modificat copy-paste în 2013, inexistent oficial în acest an înainte de județeană (ba chiar ar fi trebuit declarat înainte de locală din moment ce în unele județe s-a ținut și această etapă), este deabia acum afișat dar nu și respectat! Cui îi pasă? Dacă vreți să susțineți așa ceva gândiți-vă că urmarea poate fi selecția elevilor pentru admitere și bacalaureat prin tragere la sorți!

Mai rău se poate? Da! De ce să nu jignim profesorii cu rezultate dovedite și să-i aducem la nivelul incompetenței promovate cu insistență? Pentru că putem o să facem și asta, și-au spus minidictatorii, imediat după anunțarea loturilor. Și au anunțat în secret și discriminatoriu o pregătire oferită ad-hoc elevilor seniori, pentru scopul ”nobil” de a oferi o pregătire de nivel ”înalt” care să repare ce au distrus tot ei anul trecut , dar cu scopul ascuns de a-și învăța formatorii ”secrete” ale OAA pe care nu aveau cum să le afle decât de la elevii foști olimpici ai altui profesor decât cei promovați de minidictatori! ”Păi dacă tot e asistență socială de ce să muncim să ne facem un nume, hai să luăm de la alții” și-au spus slugile preaplecate ale minidictatorilor. Ideea a fost că nu se poate plânge nimeni pentru că primează interesul elevilor, dar pe ce bază nu au fost invitați experți reali locali? Și de ce nu au fost notificați măcar public, un gest frumos și etic, transparența fiind clamată de ”tehnocrați”? După ce au furat elevi și i-au furat pe elevi, au dovedit lipsă de respect față de munca profesorilor pregătitori neincluzându-i pe diplomă sau măcar pe lista finală cu rezultatele OJAA , au permis perpetuarea practicilor absolutiste și dictatoriale prin nesancționarea abaterilor (fiind promovate de minidictatori nu se putea!)  iar acum cerșesc atenție și rezultate prin nemuncă dar și cu mușchii umflați! Scopul pare a fi cel prevăzut în postările anterioare , refuzul acordării statutului de Centru de excelență în astronomie celor care fac cu adevărat performanță se vede motivat de faptul că trebuie acordat celor care doresc să profite din acest statut și care nu erau încă organizați.

Pentru conformitate, opinia personală e că elevii au dreptul, ca și noi, la liberă determinare și deci pot face ce doresc, dar mainipularea minidictatorială le fură adevărata calitate și veți auzi sau vedea texte de genul ”elevii, pregătiți la centrul ***** eventual coordonați de marele***** , au obținut bla bla bla…”. Asta peste calitatea celor 7 ani de acasă și verticalitatea care trebuia dovedită de cei care o au, prin discutarea ofertei în mod transparent pentru că niciun profesor demn și competent nu se opune evidenței.

Se observă că discriminarea din 2011-2012 (neplata premiilor cuvenite elevilor olimpici internaționali, atestată și în presă și acceptată de fostul prim ministru de atunci dar nereparată) se perpetuează și azi pe alt plan și nu numai la noi ci și în alte județe gen Vaslui, unde am văzut recent articole interesante în presă la adesa ISJ  care își bate joc de un ordin formal de ministru. De ce să nu facem și în ”republică” același lucru? Viața e prea scurtă spunea un coleg de-al meu mult mai inteligent decât alții , de ce să nu furăm cât mai putem? Dacă tot suntem și recompensați pentru asta…

În plus, până azi organizarea ONAA se face în sensul distrugerii conceptului de olimpiadă de astronomie – lipsa organizării probei observaționale pe telescop în condițiile în care prin ordin de ministru s-au repartizat în țară telescoape dedicate și acestui scop,  probabil cu scopul de a o transforma sa în anexă a ONF. Nici până acum nu există oficial o comisie locală anunțată pe blogul olimpiadei, datele publicate nu sunt toate publice (cele publice se referă la ONAA 2014 Buzău) iar calendarul oficial se poate citi doar în stele. Termenul de înaintare a tabelelor județene a trecut demult iar ordinele cu numărul de elevi s-au trimis către județe, de ce nu apar listele?

Lecția primită la internaționalele de anul trecut când s-au obținut cele mai slabe rezultate pe baza erorilor și alegerilor greșite începând cu județeana și terminând cu lotul național ( fie ele intenționate sau nu) nu a servit nimănui pentru că nu se dorește o comisie specializată și o organizare corespunzătoare, deoarece acest lucru ar arăta incompetența comisiei anterioare. Și să ieșim noi la pensie călcând peste cadavre pare de actualitate încă din 1989 și teminând cu dezastrul Colectiv!

Mă aștept la represalii mascate dar minidictatorii nu și-au acceptat niciodată incompetența și neputința de a servi elevul , măcar ca viitor susținător al națiunii. Susținerea oferită ”din mormânt” face mai mult rău decât bine, superficialitatea e dorită pentru că oferă o comparație pozitivă  iar elevii vor să se și plimbe în loc să muncească, folosind diploma de participare în scopul meschin al admiterii fără examen la facultate. Care e diferența între ei și profesorul promovat cu forța, care își recunoaște incompetența clamată de unii elevi prin milogirea unei pregătiri discriminatorii cu pseudoexperți susținuți de minidictatori? Mai ales că deține diplomă de organizator al IOAA 2014 deși nu a făcut nimic pentru asta comparativ cu alții care meritau diploma și nu o au.

Am încălecat pe-o șa și v-am spus parțial povestea așa, va urma !

P.S. Deoarece speranța moare ultima incă mai cred că se va repara căruța!

P.P.S. (Nu e vorba de Șpaghin!) Au aparut modificari distractive, dar cele mai interesante sunt neaprobarea comentariilor facute referitor la articolele de presa publicate, promovarea in continuare a persoanelor implicate în scandalurile de presă (și nu numai) in funcții de membru  în comisiile naționale ale ONF și ONAA. Mai există și alte probleme dar ma abtin pentru moment, le veti vedea publicate in revista ”Pași spre infinit” sau oriunde mai există jurnaliști corecți.

 

Invidia injunghie pe la spate! 15/10/2013

Posted by Mosu' in Fără categorie.
Tags: , , , ,
add a comment

Şi vrea să îi mulţumesti că nu-i poţi vedea faţa urâtă!

Cu surle si trâmbiţe se deschide un cerc de astronomie la Universitatea locală, pentru scopul declarat al candidaturii Craiovei la titlul de capitală culturală europeană. Cu finanţare Petrom au reuşit să cumpere telescoape fără măcar să aibă un specialist care să ştie ce e scris pe ele (poate reuşiţi să obţineţi prezentarea jalnica a instrumentelor de la postul  TeleU şi veţi auzi cu urechile proprii). Cum au reuşit finanţarea nu stiu, cunosc doar că aceeaşi firmă a refuzat finanţarea cumpărării unui singur telescop pentru singurul cerc şcolar cu rezultate din judeţ pe motiv ca nu mai au bani! (ştiu acest lucru pentru că eu am trimis cererea!). Acum sincer sa fiu îmi place faptul că se mişcă ceva pentru publicul craiovean, deşi organizatorii au furat până şi ideea locaţiei propuse de mine într-o convorbire privată atunci când propuseseră Grădina Botanică drept locaţie iniţială. Ce nu-mi place este faptul că nu am primit nici un sprijin nici eu nici elevii când, încă din 2004, am organizat primul cerc şcolar de astronomie la Craiova şi Doljul a început să aibă primii elevi participanţi la Olimpiada de astronomie şi astrofizică din 2005. Şi nici lipsa unui bun simţ elementar de a recunoaşte meritele celor care au făcut ceva. Ideile mele au fost plagiate binişor şi totul a fost facut acum, când s-a vazut că nu mai există studenţi pentru stiinţele craiovene. Păcat pentru ideea de parteneriat la care subscrisesem la fiecare activitate a universităţii, participând cu elevii şi instrumentele mele personale la  acţiunile publice, la invitaţia colegilor din universitate, mulţi dintre ei fiindu-mi apropiaţi. 

În prezent se pare că se doreşte deturnarea activităţilor mele de promovare a astronomiei, lucru la care subscriu doar pentru publicul larg deoarece eu încă nu pot face faţă cerinţelor iar dânşii pot acoperi bine acest segment. Pentru elevi e altă problemă, ca profesor nu pot recomanda participarea decât pentru vizite, ca să vedem ce? Ca şi radiotelescopul, ceva care merge singur nu ştiu unde şi prin care probabil cineva pune poze de pe net? Şi cu ce finalitate, din moment ce nu există o secţiune de astrofizică la facultate.

Aceeaşi dotare o puteam avea şi noi în mod unic la liceu şi nu putem din lipsa de sprijin. Hernia mea de disc câştigată din dorinţa de a le aduce elevilor instrumente optice,  personale sau chiar construite de mine, stă ca dovadă a muncii mele iar mulţi elevi, acum studenţi, chiar foşti internaţionali ai României, pot depune mărturie în acest sens. Interesele în republica Oltenia ţin în mod exclusiv de denumirea veche a oraşului, cetatea banilor trebuind să-şi merite renumele chiar in detrimentul colegialităţii. Vă dau un exemplu, la Fălticeni şi Bârlad, oraşe cu 75000 de locuitori, există un observator la liceu sau muzeu, cu dotare de sute de milioane, iar cei de acolo nu s-au gândit din prima sa faca acest lucru fară a-i implica pe profesorii sau muzeografii care chiar se pricep şi au iniţiat formal sau informal aceste proiecte. Oamenii aceia sunt respectaţi şi solicitaţi pentru capacităţile şi iniţiativa lor, devenind chiar cetăţeni de onoare ai localităţilor respective. Mai mult, la noi o solicitare de parteneriat cu planetariul muzeului local s-a lovit de un răspuns asemanător cu „e pâinea noastră, nu putem să vă lăsăm să faceţi cursuri cu elevii, o să le facem noi” şi completez eu, „biologi care nu pot răspunde nici măcar întrebărilor copiilor mei de gimnaziu care au fost acolo”. Nu mi se pare normal ca să am parteneriat cu alte muzee şi planetarii din ţară, care mă lasă şi câte 2 ore să fac cursuri, participând direct la ele pentru a mai învăţa câte ceva iar aici , pentru comunitatea locală, să nu fiu lăsat să fac nimic.   Din invidie bună, sănătoasă, oltenească!  Marca viitoarei (Doamne fereşte!) capitale culturale europene.

La  noi până şi solicitarea de a organiza olimpiada naţională s-a lovit de întrebări de genul „şi unde o faci?”, dar mai bine o amânăm pe anul viitor”, ca şi când eu reprezint judeţul, deşi am susţinerea ISJ pentru acest lucru! La nivel naţional, în mediul olimpiadei de astronomie chiar aşa e, numai elevii mei obţinând premii şi medalii la toate etapele, chiar şi la internaţională. Cu ce mulţumire? Decontul pe pregătirea la lotul Romaniei neefectuată de peste un an, discriminare la plata de catre Minister a premiilor cuvenite rezultatelor la internaţională şi altele. Din fericire elevii mei mă fac să mă simt mulţumit de fiecare dată când obţin un rezultat bun indiferent de nivel, ca urmare a pregătirii efectuate cu mine, şi recunosc acest lucru prin declaraţii publice!

În concluzie: Ştiu că se pare un articol scris din invidie, sunt de fapt nemulţumit pentru că elevii mei n-au acces la aşa ceva deşi prin rezultatele lor arată că nu le trebuie mai mult decât le ofer eu (şi prin mine, prin ce găsiţi pe facebook pe Astrobotic Club, vedeţi că au ce face şi ce vedea!), grupul nostru îşi va face datoria pentru elevi iar dacă se va dori vom aştepta şi invitaţii de parteneriat cu drepturi egale. Oricum iniţiativa de a realiza primul observator astronomic şcolar din Craiova, la CNC, îmi aparţine deşi interese locale întârzie discuţiile, acum îmi dau seama de ce. Şi îmi aparţine şi ideea locaţiei observatorului de la Agronomie, de la Banu Marăcine, cei care au un pic de verticalitate rămasă ar putea recunoaşte acest lucru, dar nu la colţ de stradă.  Din moment ce noi suntem ocupaţi cu pregătirea de performanţă şi tracasaţi cu hârţogărie inutilă e normal ca activitatea să fie preluată forţat de cei care n-au altă treabă şi vor să-şi conserve salariile mari prin proiecte pe spinarea neştiutorilor craioveni. Fiat voluntas tua! Doar cu ceva timp în urmă am mai primit invitaţia de a vizita şi participa la activităţile unui alt planetariu din ţară şi probabil vom fi ocupaţi exact la deschiderea festivă! Pentru mine tot elevii rămân prioritatea!

Scuze 15/08/2013

Posted by Mosu' in Fără categorie.
add a comment

Mai am o scuza de postat, referitoare la home schooling: dupa cum merge treaba trebuie sa imi cer scuze: ar fi de dorit să avem elevi care sa nu vina atât de devreme la scoală, ci după ce au primit 7-8 ani educaţie acasă, pentru a avea un set real de valori şi o perspectivă reală asupra societăţii actuale. Trebuie învăţaţi să respecte legile statului dar sa nu se uite că statul suntem noi şi toţi avem dreptul şi datoria să-l facem cât mai frumos şi mai respectat în lume, în condiţiile în care asta ne asigură libertatea şi demnitatea de fiinţe umane.

Scriu asta deoarece am fost oripilat de un articol în care apărea un alt stat european care pedepseşte legal homeschoolingul, pe motiv aparent că acest lucru atrage lipsa de socializare şi nerespectarea legilor statului.

REDivivus – schimb de experienţă în si post-epoca Big Brother 30/06/2013

Posted by Mosu' in Fără categorie.
Tags: , , ,
add a comment

Acesta este un pamflet, orice asemănare cu cazuri reale poate fi rareori întâmpătoare!

Ca Dumas, dupa inca zece ani imi dau seama ca totul reinvie sub alta forma- nivelarea resurselor cu ajutorul internetului! De ce sa cunosti ce e nou sau vechi si interesant? Hai sa redescoperim roata sau ata care taie mamaliga!
RED in varianta Bruce Willis inseamna retras extrem de periculos, la noi se poate traduce Reutilizat Extrem de Dubios, promisiunile fiind de multe ori praf in browser. Procedurile sunt mai dubioase iar unii inca presupun ca vor primi drepturi de autor sub forma de citari gratis. Acum nu fac inca analiza noii scari de valori pentru munca profesorilor dar in curand va urma un nou articol, dupa analiza de impact real a masurilor de tip RED.
ARTICOLUL VECHI

 

După mai mult de 25 de ani de experienţă didactică şi de formare un fulger de înţelegere a fost declanşat de o observaţie a unui ţăran chiaburit prin metode des întâlnite în societatea actuală: „Şi ce avere ai strans pana acum, lasă rezultatele elevilor că ălea nu-ţi ţin de cald?” Pentru că a făcut ceva şcoală agricolă şi măcar acolo se pricepe am fost tentat de idee şi, după un răspuns evaziv terminat cu „ne mai vedem”, am început să strâng datele vechi din experienţele mele şi să-i întreb şi pe alţi colegi despre situaţiile similare în care au fost implicaţi. Culmea este că o altă persoană, cu studii superioare de această dată, m-a interpelat în mod similar cu sugestia „mai lasă elevii pentru momentele când ai siguranţa financiară asigurată”.
Aş putea descrie ca macabră concluzia la care am ajuns dar găsesc mai estetică exprimarea ei prin celebrul citat „Homo hominis lupus est”. Aceasta dovedeşte două lucruri , unul că „nihil novi sub Sole” iar celălalt este observaţia justă că legile lui Murphy se respectă cu precădere asupra oricăror legi ale naturii. Trebuie să-mi cer scuze pe această cale unei persoane pe care am tratat-o superior atunci când mi-a spus că lucrează pentru familie şi nu o interesează de subiecţii pe care îi formează. O persoană contrastantă idealismului meu.
După stagiul didactic comunist de care nu am fost scutit în pofida ocrotirii familiei de către statul socialist (prin bunăvoinţa unui inspector general mai politruc decât originalul), am început cariera didactică în permanenţă conform cerinţelor momentului şi, de cele mai multe ori, mult înaintea altora numiţi politic pentru a asigura progresul educaţiei. Surprize, surprize, deşi bucuros nevoie mare că ideile mele sunt valorizate, am sesizat că, după dezavuarea în public, reapar la diverse nivele ca idei proprii ale noilor emitenţi. Dacă ar fi făcut ca şi mine, citând sursele, nu aveam nici o problemă, dar distracţii de genul „O idee nouă este pusă în practică de reprezentantul….” când toţi cei prezenţi la discuţia-dezbaterea primară la care mi-am expus ideea ştiau că este a mea m-au făcut să rămân perplex. Mai ales când mi s-a spus „ Ai pretenţii, de ce n-ai făcut nimic?”
Mare dreptate aveau. Am încercat să fac ceva. Am cerut aprobări, am trimis memorii pe cale ierarhică, am făcut tot ce era regulamentar. Altă eroare. Ideile bune au fost îngropate, furate, dizolvate în meandrele concretului. Celelalte au fost preluate de alţii, nu-i pot numi colegi, şi publicate sau aplicate acolo unde eu nu am primit aprobare să fac nimic, pe principiul „cine poate parte-şi face!”(un principiu nou descoperit de mine după premiera pragului de sus). O parte din idei mi le-am reînsuşit eu pentru că am apucat să le public dar s-au lovit de piedici gen „un pas înainte şi doi înapoi”, oficiale sau oficializate, pentru care nici măcar nu am primit răspuns. Am înţeles astfel motivul ignorării lor: nu se mai putea fura nimic!
Distractiv e altceva, se „împrumută” şi de la elevi sau studenţi, ale căror idei sunt măcar proaspete dar neterminate. Orice e bun dacă ies bani. Ulterior, dacă persoana-sursă are pretenţii, poate fi implicată formal (în cazul cel mai fericit) sau exclusă pe principiul „lumea uită repede”, noi să fim fericiţi. Dacă nici aşa nu merge, atunci se „îngroapă” ideile pentru analiză, extragerea lor urmând a fi făcută după liniştirea apelor.
Acum, pentru a nu deveni paranoic(deşi nu există paranoia acolo unde există dovezi), după un interval în care nu am mai participat cu lucrări decât unde cred că există şanse de lectură serioasă, văd soluţia primară la această problemă formală: publicarea ideilor cu ISBN/ISSN măcar sub formă de rezumate, lucru des întâlnit la conferinţele ştiinţifice serioase la care am luat parte, eliminând materialele „de fiţe”, făcute la normă pentru completarea unui dosar în mare parte formal.
Soluţia completă pentru orice tip de problemă similară? Nu cred că o am, nu sunt factotum. Dar mai bună decât precedenta pare a fi aplicarea strictă a legilor, pentru că degeaba găsim vinovaţi dacă aceştia sunt promovaţi pentru faptele lor. Pot apărea situaţii hilare de genul „ e vina voastră că tentaţia a fost prea mare!” şi vinovaţi vom fi tot noi. La vremuri noi, tot noi! Pare a fi dictonul post decembrist cel mai căutat în sinea fiecărui român care încă mai populează ţara noastră dar e păcat. Păcat faţă de normele morale care ar trebui să fie biblia noastră. Păcat pentru că se îngroapă mercantil toate şansele viitorului aşteptând să fim trimişi la căutat de relicve. „Aceştia eram noi, foarte aproape de a deveni mari!”
Vreţi dovezi. Indirecte am, sunt publice dacă ştii să le cauţi dar mai ales să le interpretezi. Căutaţi şi veţi găsi o sumedenie de ştiri despre rezultatele fantastice ale unor fundaţii care salvează sub o formă sau alte patrimoniul sau resursele României. Dacă le coroboraţi şi proiectaţi activitatea în viitorul nu prea îndepărtat veţi obţine soluţia, plagiată şi aceasta pentru că nu-mi pot asuma răspunderea pe absurditatea altora: emigraţi si reveniţi ca turişti în noile regiuni private, poate viitoare noi ţări.
De ce nu se găsesc soluţii pur româneşti? Păi acestea sunt! Opium pentru popor! Până plătim toate datoriile nici o soluţie nu poate avea emitent naţional iar implicarea noastră se regăseşte în propuneri bune dar care nu trebuie lăsate pe mâna noastră din lipsă de know-how. Ce s-a întâmplat cu înţelepciunea bătrânilor? Se regăseşte prin azile, şcoli, facultăţi sau în diaspora şi este rapid îngropată prin metode bazate pe veşnica tânguială „nu sunt bani!”, eventual completată de „nimeni nu ne ajută!” Sau prin ţipetele disperate şi isterice ale unor oameni propulsaţi politic în funcţii pe care cred că nu le pot menţine decât ţipând, precum spunea Sven Hassel că poporul german a fost trezit la viaţă de fiecare dată de fluierul cu biluţă. Soluţiile „deştepte” propuse de autorităţi după un lobby agresiv sunt de fapt interese ale unor mari companii, redeşteptate exact înaintea declanşării vreunei proceduri de achiziţii sau a unui program de investiţii în care săracii de noi la propriu nu avem ce căuta.
Dar am divagat, logic deoarece se ajunge la cauze şi acestea sunt explicabile doar prin aplicarea teoriei haosului. Caracatiţa aşa zişilor decidenţi de faţadă, susţinută de distrugerea ideilor bune şi mai ales de pauperizarea forţată a populaţiei, doreşte doar plagierea ideilor în folosul personal şi nu promovarea ţării noastre în rândul ţărilor dezvoltate, unde puteam ajunge dacă nu eram protejaţi de grupurile de interese în numele interesului naţional(a se citi protejarea resurselor până le obţin cei care trebuie). Adică ei au învăţat bine şi ne-au învăţat rău: fiţi voi supuşi legii  pentru că noi avem nevoie de ideile voastre şi le vom lua în numele siguranţei şi legilor europene! Ce dreptate credeţi că este în spusele unui puşti din familie dispersată în toată Europa, care-i spunea unui coleg de joacă „învaţă tu să munceşti că eu mă fac patron să te exploatez”. Am învăţat „din pumni” următorul lucru, câteodată n-are rost să te lupţi cu sistemul deoarece în tribunale îţi trece viaţa mai sigur decât dacă ai primi o condamnare la moarte, dar nici nu pot face altceva decât să lupt pentru că altfel nu m-aş mai putea privi nici măcar în oglindă.
O concluzie de etapă, la care Nostradamus nu s-a gândit nici pe departe iar urme trecute se pot regăsi la civilizaţia Maya: sfârşitul ideilor vine dureros de încet dar sigur, plagiat şi el de multe , multe ori.

Vizita de studii 19/10/2011

Posted by Mosu' in Fără categorie.
add a comment

După observaţiile curentului meteoric al Geminidelor, eşuate parţial din cauza ploii de sâmbătă, urmează o vizită de studiu la Planetariul digital de la Muzeul Piteşti, pe 22 sau 23 octombrie 2011 in funcţie de disponibilitatea muzeului si a transportului. Vom vedea spectacole noi si, după vizită, elevii vor propune teme de proiecte pentru observaţii sau cercetare.